Chrysler a creat în 1940 cea mai puternică SIRENĂ din lume! Putea dispersa ceața, provocau ploi și amețeli!
De Redactor AE | 22 Iunie, 2020
Astăzi este cunoscut ca FCA, (Fiat Chrysler Automotive) însă cândva cei de la Chrysler erau mult mai independenți. Unul din cei trei piloni principali ai industriei auto americane, din 1925 până în 1988 erau cunoscuți în toată lumea Chrysler Corporation.
Principalul obiectiv al sirenei construite de uzina de automobile Chrysler era să alerteze publicul într-o modalitate care nu putea fi ignorată, în cazul unui atac nuclear sovietic, în timpul Războilui Rece. La acest proiect a participat și Bell Telephone Laboratories, inginerii cărora dezvoltaseră un dispozitiv sonor de ultimă generație. Ultimul folosea un flux de aer sub presiune care trecea printr-un vibrator rotativ, iar Chrysler a pus în practică acest design.
În total au fost produse trei sirene pentru raiduri aeriene pe baza design-ului celor de la Bell. Prima generație a acestor sirene, construită la începutul anilor 1940 a fost numită „Sirena Chrysler-Bell Victory” și folosea un motor de 140 de cai putere! Ulterior, noua generație a adus în anul 1952 motorul V8 de 180 de cai putere, cu ajutorul căruia zgomotul produs putea fi auzit chiar și la 40 de kilometri distanță.
Sirena gigantică avea o lungime de 3.6 metri și cântărea până la trei tone. Propulsorul Chrysler folosea aici mai mult ca un compresor de aer în două trepte și un vibrator rotativ. Compresorul putea împinge în jur de 795 metri cubi de aer pe minut prin vibratorul rotativ ceea ce genera un sunet asurzitor care practic tăia aerul în pulsuri repetate.
Aerul comprimat ieșea prin cele șase goarne uriașe cu o viteză de 643 kilometri pe oră. Puterea sunetului se ridica tocmaila 138 de decibeli și asta la o distanță de 30 de metri. Pentru comparație un avion care decolează produce un zgomot de 120 de decibeli. Este cu adevărat fără egal printre dispozitivele de avertizare construite până acum.
Guvernul SUA a ajutat la popularizarea cestor sirene prin diferite locații-cheie, în zonele populate și de importanță majoră. Afară de testele de rutină, aceste sirene nu au mai fost pornite vreodată...
Ca și excepții le utilizau marinarii pentru dispersarea ceții, sau pe anumite aeroporturi. Așezate la o distanță de circa 30 de metri de pista avionului, sirenele trimiteau unde sonore ce făceau ca particulele de ceață să se contopească între ele și să cadă pe pământ sub formă de picături de ploaie.
Dezavantajul major al metodei sonore de dispersare a ceții era sunetul asurzitor produs de sirene, care efectiv amețea soldații. Personalul de pe aerodromuri își proteja urechile cu bumbac acoperit cu burete de cauciuc, însă aceste dopuri nu erau suficiente pentru a face față schimbărilor dramatice ale presiunii aerului. Totodată, zgomotul era dăunător pentru animale și păsări.
Ultima sirenă Chrysler a fost fabricată în 1957. Totuși, sirenele au rămas în uz până în anii ’70. Nefolosirea îndelungată și lipsa mentenanței le-au făcut să cadă în paragină. Multe sirene au fost coborâte din vârful turnurilor și clădirilor și au fost folosite drept motoare pentru mașini sport. Altele au fost vândute la fier vechi.
Câteva încă se află în locațiile originale, însă sunt ruginite și nu mai pot fi recondiționate.
