Dayraut, Dacia Duster de 850 CP: Istoria unei victorii ratate

Dayraut, Dacia Duster de 850 CP: Istoria unei victorii ratate

Aşa descrie Jean Philippe Dayraut, pilotul de pe Dacia Duster No Limit, deznodământul cursei sale din 2012 de la Pikes Peak. O cursă pe care nu doar că o putea câştiga la cea mai puternică categorie (Unlimited, care, aşa cum îi spune numele, permite oricâtă putere pusă pe maşină), dar care ar fi trebuit să îi aducă şi un nou record al cursei pe categorie, sub bariera celor 9 minute, mult mai rapid decât cele obţinute deja de către japonezul Tajima (care a abandonat şi el anul acesta, dar la categoria electrice).

Normal, Dacia Duster No Limit nu are - în afară de forma caroseriei şi de unele elemente de la interior - nimic de-a face cu un Duster normal. Totuşi, motorul, frânele, suspensiile, evacuarea şi multe elemente care sunt pe maşină vin din banca de organe Nissan şi Renault, cu toată expertiza acestui grup auto uriaş, dar pe care românii îl ignoră încă cu desăvârşire (de parcă VW ar concura cu succes în Formula 1, nu Renault).

În ciuda detractorilor, Dayraut chiar a fost la trei viraje de victorie, ba chiar la trei viraje de doborârea recordului ascensiunii pe Pikes Peak, o cursă cu tradiţie la care Dayraut participă abia a doua oară (anul trecut a luat locul trei!). Cum a fost cursa, văzută fix din maşina lui Dayraut?

Dar Dayraut a făcut, aşa cum povesteşte pe blogul său, două greşeli majore. Prima, că a fost permanent obsedat de doborârea recordului, practic de spulberarea lui, prin coborârea sub cele 9 minute. Asta l-a făcut să nu menajeze absolut deloc maşina, până în vârf, ceea ce a dus până la urmă la supraîncălzirea frânelor. Totuşi, vorbim de 850 CP care trebuie frânaţi de repetate ori de la 200 km/h!

A doua, că a decis să plece primul în categorie, dacă tot obţinuse pole-position-ul cu o zi înainte. Regula la Pikes Peak e că cel aflat în pole-position decide şi ordinea de plecare a concurenţilor săi. Dayraut a plecat primul, fapt care l-a făcut să nu afle de accidentul spectaculos al principalului său concurent, Paul Dallenbach, ieşit direct cu 220 km/h în copaci, chiar la începutul cursei. Altfel, Dayraut şi-ar fi calmat pretenţiile şi ar fi urcat cu mai mare atenţie.

Dayraut descrie de altfel şi urmările dramatice ale ieşirii în decor a lui Dallenbach: "Am văzut maşina sa după accident, era ceva inexplicabil, ai fi zis că s-a prăbuşit un avion! Pe o distanţă de 50 de metri, copacii erau tăiaţi la 2 metri înălţime, iar maşina sa era împrăştiată pe 100 de metri pătraţi, fără a mai putea recupera ceva din ea! Un adevărat miracol că a supravieţuit, dar şi că niciunul dintre spectatorii care se aflau în acel viraj nu a fost lovit."

Urcarea de la Pikes Peak ar putea fi comparată cu urcarea cu 150-200 km/h pe Transfăgărăşan, venind dinspre Sibiu. Anii trecuţi, partea superioară a traseului era cu macadam, ceea ce menaja frânele şi nu permitea folosirea slickurilor. Anul acesta, foarte mulţi au folosit slickurile pentru a obţine timpi cât mai buni - dovada este că au căzut aproape toate recordurile! Dar au şi ieşit în decor, cum v-am arătat deja în accidentele lui Dallenbach şi cel al lui Jeremy Foley.

Nu ştim dacă Dayraut va mai participa la Pikes Peak şi anul viitor. În primul rând, se pare că sprijinul din partea Dacia nu a mai fost acelaşi - canalele oficiale au tăcut mâlc chiar şi atunci când Dayraut a obţinut pole-position în calificări. Ştim însă că Dayraut spune că, în ciuda ghinionului, a avut şi un car de noroc: virajul în care l-au lăsat frânele era unul larg, de dreapta, cu ieşire spre versantul muntos. Virajul care urma era unul strâns, de stânga, cu exteriorul spre hăul de sute de metri adâncime. Caz în care am fi vorbit de o tragedie.

Oricum ar fi, americanii au mai privit o dată cu curiozitate această nouă marcă "Dacia" ajunsă pe meleagurile lor, iar Dayraut ne-a mai demonstrat o dată ce înseamnă să fii un pilot campion - pe învingători îi mângâie soarta pe creştet chiar şi atunci când pierd!