UTIL: Cumperi/Vinzi o mașină și vrei să garantezi tranzacția? Atenție la diferența între Arvună și Avans!
De Redactor AE | 13 August, 2019
Deseori după ce se negociază prețul și se bate palma, cumpărătorul îi lasă o garanție vânzătorului, în formă bănească, drept asigurare pentru manifestarea de voință. Și ce lasă el? Avans sau Arvună?
Numărul mare de reclamații parvenite în adresa Agenției pentru Protecția Consumatorilor, vorbește despre faptul că deseori noţiunile ,,arvună” sau ,,avans” creează confuzii în rândul cetățenilor. Iată de ce ne-am gândit că este bine să reînoim subiectul pentru a face diferența între arvună și avans.
O sumă de bani, achitată pentru un bun, poate fi considerată avans, la momentul încheierii tranzacției, dacă în contract nu este stipulat altceva. Avansul prezintă doar o mică rată, din totalul sumei la care au convenit părțile. În cazul rezilierii contractului, vânzătorul este ținut să restituie avansul primit. Nu însă și în cazul arvunei.
Cod Civil, articolul 631.
(1) Arvuna este o sumă de bani sau un alt bun pe care o parte contractantă o dă celeilalte părţi pentru a confirma încheierea contractului şi a-i garanta executarea. În caz de dubii, suma plătită este considerată avans. Așadar, arvuna se ia în calcul la executarea prestației, iar în cazul în care aceasta nu s-a făcut, se restituie!
2) Convenția cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în formă autentică dacă legea cere forma autentică pentru actul juridic din care rezultă obligația garantată. În celelalte cazuri, convenția cu privire la arvună trebuie să fie întocmită în scris, sub sancțiunea nulității absolute.
Dacă pentru neexecutarea obligației garantate, este responsabil cumpărătorul, atunci arvuna rămâne vânzătorului. În cazul în care tranzacția eșuează, iar vinovat de aceasta este vânzătorul, atunci cel din urmă este obligat să restituie cumpărătorului dublul sumei de arvună!
Plata în avans este, deasemenea, un mijloc de garantare a executării contractului și reprezintă o plată preventivă. Deosebirea dintre aceste două noțiuni vine din faptul că avansul nu este în stare să confirme încheierea contractului şi să garanteze executarea serviciilor, căci consumatorul care a efectuat o plată în avans este în drept să pretindă restituirea, practic în toate cazurile de neexecutare a contractului, iar prestatorul de servicii (vânzătorul la caz) care a primit avansul, nu poate fi obligat nici într-un caz să restituie dublul plăţii primite, ca în cazul arvunei.
