Sticla pentru parbriz, a fost ”descoperită” pur întâmplător! Află cum a ajuns în industria auto

Privind la semafor, prin parbrizul mașinii tale, te-ai întrebat vreodată cum poate fi atât de rezistent? De ce un parbriz nu se sparge în cioburi, dar rămâne întreg, ilustrând lovitura ca o pânză de păianjen? Răspunsul la aceste întrebrări, dar și ceva în plus, găsești în subiectul de mai jos. 

Multe descoperiri importante în istoria omenirii, au la bază întâmplări banale. Cu toate că pot fi numite experimente, la început nu au fost decât mici incidente. Așa s-a întâmplat și cu sticla laminată, o invenție brevetată în anii 1909, la 6 ani de la marea descoperire a lui Edouard Benedictus, un chimist de origine franceză. 

În timp ce lu cra în laboratorul său, chimistul a lovit din greșeală o sticlă care a căzut jos. În loc să se spargă, așa cum ne-am fi așteptat toți, sticla a rămas intactă. În 1903, acest lucru nu putea trece neobservat, așa că Benedictus a abandonat toate activitățile și s-a dedicat în a studia fenomenul, ”de ce nu s-a spart”?

Timp de câteva zile, în acel recipient Edouard ținuse nitroceluloză. Substanța respectivă, depusă pe pereții interiori ai sticlei au făcut-o mai rezistentă la șoc! Inspirat de acest eveniment, francezul a trecut direct la teste și a produs astfel prima sticlă securizată din lume, numită Triplex. Invenția a fost brevetată în 1909 abia și asta, după ce omul de științe auzise de un groaznic accident, în urma căruia două doamne au avut de suferit răni grave, din cauza cioburilor de sticlă spartă. 

Produsul a fost propus companiilor constructoare de mașini, însă procesul de obținere a sticlei securizate era destul de anevoios și prea puțin rentabil. Totuși ani mai târziu, după ce și alți savanți s-au dedicat acestei invenții, parbrizul rezistent la spargere a fost primit cu succes în industria auto.